- efemer
- e|fe|meradj., -t, -e (forbigående)
Dansk ordbog. 2015.
efemer
Look at other dictionaries:
efemer — EFEMÉR, Ă, efemeri, e, adj., s.f. 1. adj. De scurtă durată; trecător, vremelnic. 2. s.f. (La pl.) Ordin de insecte cu corpul subţire şi moale, terminat cu trei filamente lungi, cu două perechi de aripi transparente, care trăiesc ca adulte câteva… … Dicționar Român
Efemer — 1. Endags . 2. Kortvarig … Danske encyklopædi
efemér — adj. m., pl. efeméri; f. sg. efemérã, g. d. art. efemérei, pl. efemére … Romanian orthography
efemere — efemér adj. m., pl. efeméri; f. sg. efeméră, g. d. art. efemérei, pl. efemére Trimis de siveco, 05.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
efemeriza — EFEMERIZÁ, efemerizez, vb. I. tranz. şi refl. (livr.) A face să devină sau a deveni efemer. – Efemer + suf. iza. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 efemerizá vb., ind. prez. 1 … Dicționar Român
meteoric — METEÓRIC, Ă, meteorici, ce, adj., s.f. 1. adj. Care aparţine meteorilor (1), referitor la meteori. ♢ Apă meteorică = apă care provine din precipitaţiile atmosferice. 2. adj. Care ţine de meteori (2), privitor la meteori. ♦ fig. Care se iveşte pe… … Dicționar Român
moment — MOMÉNT, momente, s.n. 1. Interval scurt de timp; clipă, secundă. ♢ loc. adj. De moment = de scurtă durată; efemer; vremelnic. ♢ loc. adv. Pentru moment = provizoriu, deocamdată, pentru scurt timp. Pe moment = în prima clipă, în acea clipă. În tot … Dicționar Român
tranzient — TRANZIÉNT, Ă, tranzienţi, te, adj. (livr.) 1. Tranzitoriu. 2. Care trece (repede); trecător, efemer. [pr.: zi ent] – Din lat. transiens, tis, engl. transiens. Trimis de ionel bufu, 29.06.2004. Sursa: DEX 98 tranziént ad. m. (sil. i ent) … Dicționar Român
efemeritate — ≠ eternitate Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime EFEMERITÁTE s. v. vremelnicie. Trimis de siveco, 02.12.2008. Sursa: Sinonime efemeritáte s. f., g. d. art. efemerităţii; pl. efemerităţi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar … Dicționar Român
trecător — TRECĂTÓR, OÁRE, trecători, oare, adj., subst. I. adj. 1. Care trece repede, care nu durează mult; temporar. 2. Care trece printr un loc fără a se opri multă vreme, care este în trecere pe undeva. II. s.m. şi f. Pieton. ♦ Drumeţ, călător. III. s.f … Dicționar Român
