- monoteist
- mo|no|te|istsb., -en, -er, -erne (tilhænger af monoteisme)
Dansk ordbog. 2015.
Dansk ordbog. 2015.
monoteist — MONOTEÍST, Ă, monoteişti, ste, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care ţine de monoteism, privitor la monoteism. 2. s.m. şi f. Adept al monoteismului. – Din fr. monothéiste. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 monoteíst … Dicționar Român
monoteist — monotèist (monoteȉst) m DEFINICIJA pristaša monoteizma, opr. politeist ETIMOLOGIJA vidi monoteizam … Hrvatski jezični portal
monotèist — (monoteı̏st) m (monotèistkinja ž) pristaša monoteizma, opr. politeist … Veliki rječnik hrvatskoga jezika
monoteist — is., top. b., Fr. monothéiste Tek tanrıcı … Çağatay Osmanlı Sözlük
monoteíst — a m (ȋ) kdor veruje v enega boga … Slovar slovenskega knjižnega jezika
monoteist — <yun.> Monoteizm tərəfdarı … Azərbaycan dilinin izahlı lüğəti
atonism — atonísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ATONÍSM s.n. Cult monoteist constând în adorarea discului solar, considerat ca aspect vizibil al divinităţii. [cf. Aton – soarele la vechii egipteni]. Trimis de… … Dicționar Român
monoteìstički — pril. kao monoteist, na način monoteista … Veliki rječnik hrvatskoga jezika
mahomedanism — MAHOMEDANÍSM s.n. Religie monoteistă întemeiată în sec. VII de Mahomed; islamism, mahometism, islam. – Din fr. mahométanisme (după mahomedan). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MAHOMEDANÍSM s. (bis.) islam, islamism, (înv.)… … Dicționar Român
mozaism — MOZAÍSM s.n. Religie monoteistă (practicată de evrei), ale cărei principii sunt cuprinse în Vechiul Testament; religie mozaică; iudaism. – Din fr. mosaïsme, it. mosaismo. Trimis de thiess, 07.08.2003. Sursa: DEX 98 MOZAÍSM s. (bis.) iudaism.… … Dicționar Român