- palatal
- I
pa|la|tal1. pa|la|tal sb., -en, -er, -erne (LINGVISTIK fortungelyd)IIpa|la|tal2. pa|la|tal adj., -t, -e (OM SPROGLYD som bliver udtalt med tungen hævet mod den forreste del af ganen)
Dansk ordbog. 2015.
palatal
Look at other dictionaries:
palatal — palatal, ale, aux [ palatal, o ] adj. • 1694; du lat. palatum → 2. palais 1 ♦ Phonét. Se dit des phonèmes dont l articulation se fait dans la région antérieure du palais (palais dur). Voyelles palatales [ i, e, ɛ, y, ø, ɶ, a ]. Consonnes post… … Encyclopédie Universelle
palatal — PALATÁL, Ă, palatali, e, adj. 1. (anat.) Relativ la palat1, care aparţine palatului1, din regiunea palatului1, palatin2. 2. (fon.) Care se produce în regiunea palatului1; spec. (despre sunete) care se articulează prin atingerea sau apropierea… … Dicționar Român
Palatal — Sm Vordergaumenlaut per. Wortschatz fach. (19. Jh., Palatin u.ä. 17. Jh.) Neoklassische Bildung. Wohl in Deutschland gebildet zu l. palatum Gaumen . Ebenso nndl. palatale klank, ne. palatal, nfrz. palatale, nschw. palatal, nnorw. palatal. ✎ DF … Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache
Palatal — Pal a*tal, a. [Cf. F. palatal.] 1. Of or pertaining to the palate; palatine; as, the palatal bones. [1913 Webster] 2. (Phonetics) Uttered by the aid of the palate; said of certain sounds, as the sound of k in kirk. [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
palàtāl — m 〈G palatála〉 fon. glas koji se artikulira na prednjem nepcu (palatumu) (u hrvatskom jeziku šuštavi palatal, alveopalatali: »č«, »dž«; pravi palatal: »ć«, »đ«, »j«, »nj«, »lj«, »š«, »ž«); nepčani suglasnik, nepčanik ✧ {{001f}}fr., njem. ← lat … Veliki rječnik hrvatskoga jezika
palatal — palàtāl m <G palatála> DEFINICIJA fon. glas koji se artikulira na prednjem nepcu (palatumu) (u hrvatskom jeziku šuštavi palatal, alveopalatali: č, dž; pravi palatal: ć, đ, j, nj, lj); nepčanik, nepčani suglasnik ETIMOLOGIJA fr., njem.:… … Hrvatski jezični portal
palatal — adjetivo 1. Del paladar. adjetivo,sustantivo femenino 1. Área: fonética [Sonido] que se articula acercando el dorso de la lengua al paladar duro: La ñ es una consonante palatal. La i es una palatal … Diccionario Salamanca de la Lengua Española
palatal — palatal, ale (pa la tal, ta l ) adj. Consonnes palatales, certaines consonnes qui résultent de la manière dont l air est modifié entre la langue et le palais. k, g, ch, j, gn, sont des consonnes palatales. S. f. Une palatale. REMARQUE Les… … Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré
palatal — adj. anat. Relativo al paladar. También se denomina palatino. Medical Dictionary. 2011 … Diccionario médico
palatal — adj. 2 g. 1. Relativo ao palato ou paladar. 2. [Fonética] Que se pronuncia aproximando a língua do céu da boca (ex.: consoante palatal). ‣ Etimologia: palato + al … Dicionário da Língua Portuguesa
palatal — [pal′it l] adj. [Fr < L palatum, palate] 1. of the palate 2. Phonet. a) articulated with the part of the tongue just behind the tip raised against or near the hard palate, as the consonants (y) in yes and (H) in German ich b) designating a… … English World dictionary
